Alla luna
(di Mastro Bruno Pelaggi)
Povaru
Mastru Brunu
quant’appa
‘mu ndi vida
e
quant’appa ‘mu grida
fin’a
mmò!
Cu’
sapa chi nci vò
‘mu
cangirìa furtuna?
Fuorzi
chi tu, guè luna
sapirissi
s’in
casu volarissi,
datu
chi tuttu pue
ca
culli giri tue
puru
niscimu.
Fuocu
quantu patimu!
io
sparti mo’ sapìa
ca
mancu ‘n casa mia
puozzu
muriri?
‘Mu
mi ndi puozzu jiri
vurrìa,
allumen’appedi,
ca
si ‘nccasu adapèdi,
viegnu
menu
vurrìa
‘mu sugnu armenu
vicin’a
ccu’ mi ciangia
e
nnon a ccu’ mi scangia
pi
‘nnu cani.
Vinni
m’abuscu pani
e
quasi non putenti
ed
ammienzu a ‘sta genti
su’
‘nu stranu;
e si
sutta a ‘stu vanu
l’uocchi
pi sempi chiudu,
si
m’atterranu nudu
è
pur’assai!
E di
pue, non sia mai!
Sup’a
‘stu cuorpu muortu,
senza
mancu cumpuortu
di
‘na cruci,
la
notti, quandu luci
tu truovi
ardichi e spini
chi
cancellanu ‘mpini
a
Mastru Brunu.
Non
criju ca ‘stu dunu
lu
Cielu nci stipau
cuomu
ca puru ‘nsurtau
lu
Patritiernu!...
Però,
picchì lu ‘Mpiernu
pi
mmia cumincia prima
e
cu’ arrobba e jistima
si
la goda?
Su’
pieju di cu’ froda
Sup’a
‘nna martijiata,
chij’anima
sciancata
di
l’avaru?
Quant’agghiuttivi
amaru,
‘ntra
‘st’esistenza mia!
Luna,
si non niscìa
quant’era
miegghiu!
Ma
mo’ chi cazzu pigghiu
ca
ti la cuntu a ttia?!
Para
ca si sienti a mmia
‘ntra
‘sta nuttata?
Tu,
già, non si ‘mparata!...
Cchiù
crudeli di chistu?!
Si
tti gustasti a Cristu
chi
muria!
Io
mo’ chi volarìa,
di
mia ‘mu sienti pena?
Tu
ti guodi la scena
e
passi avanti!
‘Ntra
‘stu mundu briganti
chinu
di rivuturi,
di
chiova, di duluri
e
patimenti
tutti
l’abbiertimenti
cuntra
l’inimicizia
-
pilla bona amicizia
e lu
pirdunu -
li
fannu annui c’ognunu
atru
non suspiramu
e,
ciangiendu, circamu
fratillanza
di
chiji chi lla panza
pòrtanu
sempi china,
di
chiju chi camina
‘mbastuncinu,
lu
riccu signurinu
chi mancu
ti saluta
e
chi sulu t’aiuta
pimmu
muori!
Sacciu
si fazzu arruri?
Cu’è
c’avarrìa ‘mu ceda,
lu
povaru ch’è preda
o lu
tirannu?
Iji,
chi fannu fannu,
hannu
sempi raggiuni,
sfruttanu
lu minchiuni
e la
‘gnuranza
(pi’
chissu la crianza
quasi
sempi pirdivi
e
frustai muorti e vivi
ad
unu ad unu!)
Si
pue spari a corcunu
la
leggi ti ruvina;
però
a ccu t’assassina
culla
fami
‘nci
ràpira li mani
e
sparti li pruteggia
- e
nnui pi ‘nnu manneggia
simu
rei! –
Di
‘mpami e farisei
lu
mundu è chinu paru,
ca
si mortipricaru
a
non finiri…
E
putimu durmiri,
non
ci nd’è cchiù riparu,
di
lu ‘Mpiernu scapparu
li
dimuoni.
‘Ntra
li puopulazziuoni
si
pirdia la cuscienza,
non
c’è cchiù pruvvidenza
pi
nu’ atri!
Sulu
lu Tiernu Patri
sapirìa
chi ‘mmu fa.
Io
nci lu dissi già
cuomu
la pienzu!
Ma
tu, cu ‘stu silenziu
chi
‘nzurta pur’a Dio,
vidi
lu cuori mio
cuom’è
chi ciangia,
e
cu’ diverta e mangia,
‘ntra
‘sta bella sirata
e
cui fa sirinata
e
ccu’ si sciala;
e
ccui culla cicala
si
menta e cunta guai.
Tu
passi… ti ndi vai,
- ti
ndi strafutti –
e
supa di nui tutti
muta
tu t’irgi e ‘nchiani…
lu
stiessu fai dimani
e
nnui… murimu.
Commenti
Posta un commento